miercuri, 13 martie 2013

Magia extazică a sexualităţii

Magia sexualităţii
Ar fi trebuit ca la titlul de mai sus să existe o completare, Extazul divin. De ce? ae vor întreba unii, materialişti până în suflet, ori fanatici religios, căci înţelesul divin le scapă sau îl alocă unei idei bine înrădăcinată, deşi falsă.
Este destul de evident că femeile au o mai mare reticenţă decât bărbaţii în a merge dincolo de ego. Cu toate acestea însă, depăşind anumite condiţionări şi idei preconcepute, pot trece dincolo de limite. Există mai multe femei favorizate de această graţie decât bărbaţi, dacă e vorba de extazul mistic, calea care apare prin percepţia divinului în Sine… cale atât de evidentă pentru multe femei…
Sunt multe femei care, printr-o practică, ce poate fi conştientă dar mai ales inconştientă, tantrică, ce pune în joc recepţia în Sine a celuilalt – aceasta fiind o combinaţie de practici senzuale, energetice şi spirituale – şi pot atinge niveluri foarte profunde de extaz mistic, de disoluţie şi de fuziune cu Divinul, stări situate net dincolo de ego. Se poate chiar demonstra că numărul de femei care se pot conecta la divin pe calea extazului pare mult superior celui al bărbaţilor; dezvoltându-şi partea lor feminină, de primire a divinului în sine, şi bărbaţii pot să atingă niveluri înalte de conştiinţă şi să devină precum un bambus gol pe dinăuntru.
Expresia este preluată [1] , întreagă fiind: Deveniţi precum un bambus gol pe dinlăuntru, fără nimic în interior şi atunci buzele Divinului vă vor atinge uşor, bambusul va deveni flaut, iar cântecul se va înălţa… cântecul lui Mahamudra. Aceasta ar suna mai pe înţelesul tuturor astfel: deveniţi total receptivi, deschişi, fără ego şi fără gânduri preconcepute şi atunci veţi auzi în voi vocea Divinului. Această stare corespunde Marelui Orgasm cu Universul.
Pentru ca un bărbat să ajungă la această stare de receptivitate, trebuie să lupte cu mentalul său, cu prejudecăţile dar mai ales cu ego-ul. Pentru femeie este cu mult mai simplu. Dacă are o sexualitate bine trezită, ea ştie intuitiv să adopte atitudinea necesară deschiderii în interior pentru a-l primi pe celălalt în fiinţa ei. Este vorba despre simpla conectare la centrul său sexual şi de a merge mai în profunzimea fiinţei sale, deschizându-se într-o relaxare totală... cu alte cuvinte, dizolvându-se şi unindu-se cu celălalt. Aceasta poate să o facă în timpul unui act amoros sau în timpul actului de uniune cu Divinul (în timpul rugăciunii), actul divind fiind o componentă masculină.
O asemenea stare de extaz trăită, o femeie [2] , bine cunoscută, o descrie astfel: Ceva insinuant şi dulce... se întreba dacă acest vis straniu nu era cumva un avertisment: era destul să coboare în sine însăşi, să se adâncească în suflet şi certitudinea apărea; nu era sentimentul unei prezenţe individuale, era un fel de învăluire atât de vagă şi informă precum o apă călduţă sau o lumină cumva materializată. Mai întâi simţi ca o uşurare, o senzaţie fugară de lejeritate; apoi, deodată o stare suavă îi invadă pieptul. Era ca o inundare atât de stăruitoare încât simţea că inima era gata să se rupă... ochii nu mai priveau nicăieri... atunci bucuria o învălui, simţurile încetară... apoi totul în jurul ei dispăru... ce rămăsese era o senzaţie de veselie pe care nu o mai cunoscuse, o dilatare a dragostei.
Inefabilul o penetra până la identificare. Un sentiment de iubire o invada în valuri precum o mare care câştigă tot mai mult din ţărm, nemailăsându-i nimic din ea însăşi... ceva în ea se dizolva delicios până la anihilarea propriei structuri; apoi simţea o protecţie mai puternică decât niciodată, fără putinţa de a i se sustrage; impulsul voinţei divine îi copleşea voinţa. Ea nu putea decât să-i ofere supunerea şi pasivitatea sa radioasă. Îi fu dat să cunoască un asemenea deliciu, iar acum teama că acest deliciu va înceta, o făcea să verse lacrimi fără să vrea. Nu mai ştia dacă suferea sau era inundată de bucurie.
Ca o notă personală trebuie să recunosc realitatea: mi-a fost dat să trăiesc, de câteva ori, un astfel de extaz, în urma căruia am trăit o stare de gratitudine faţă de Dumnezeu pentru că mi-a acordat privilegiul să cunosc ce înseamnă să exist cu adevărat; extazul meu a mers până în punctul de a fuziona cu Divinul, am trăit acea dilatare extremă a iubirii profunde, ca pe un flux delicios care îmi umplea şi îmi dilata pieptul revărsându-se în valuri de dragoste... Am trăit acea stare timp de câteva ore şi, din timp în timp, această stare se reproducea. În aceste momente, ego-ul dispăruse ca şi când nu ar mai fi fost necesar, dragostea luându-i locul... în această dragoste nu existau temeri, nici dorinţe, altele decât uniunea cu Divinul. Această experienţă înaltă mi-a arătat drumul înţelepciunii şi compasiunii, chiar dacă eu nu sunt mereu înţelept şi nu trăiesc această iubire, necondiţionată şi fără obiect, zi de zi, în viaţa de toate zilele.
De fapt, dacă femeile nu s-ar deda la activităţile banale şi inutile de cele mai multe ori, ar putea atinge rapid şi mai uşor decât bărbaţii stări importante de elevare spirituală, dar au nevoie de o condiţie: aceea de a-şi respecta polaritatea lor feminină şi fără să aplice tehnici (noi) de comando împotriva ego-ului, care atunci reacţionează în mod natural întărindu-se, sau, ca în multe situaţii atunci când e vorba de femei, transformându-se în depresie.
Din păcate există mult mai mulţi maeştri spirituali din rândul bărbaţilor decât din rândul femeilor. Experienţa Divinului trăită de femei e mai puţin transmisă. Dar lumea evoluează şi, cum din ce în ce mai multe femei constată elevarea conştiinţei lor, ele fac tot mai mult cunoscute descoperirile lor spirituale.


[1] Tilopa
[2] Therese d’Avila


Extazul, o cale de trezire spirituală
Momentul plăcerii extreme, în conformitate cu gândirea comună, este excesiv de limitat şi constrângător şi, prin urmare, îndepărtează de extazul sexual. Extazul este o experienţă dificil, foarte dificil de exprimat, el fiind în acelaşi timp de natură sexuală dar şi mistică. Sunt cele două aspecte ale interiorităţii intime.
În tradiţia orientală, tradiţie care nu s-a depărtat cu totul de umanismul vieţii, toate eforturile aspiranţilor la starea de extaz beatific conduc către un imperativ fundamental: acela de a nu elimina e5rnergia sexuală care se difuzează în corpul bărbatului, odată cu eliminarea seminală. E important de subliniat că, în conformitate cu aceste idei, bărbatul occidental nu cunoaşte orgasmul real. În cultura sexuală occidentală se crede că senzaţia agreabilă post-ejaculatorie este, de fapt, orgasmul. Dar se pare că nu este chiar aşa: adevăratul orgasm constă în Extaz, şi aşa spun şi orientalii. Totuşi, nu este suficient să fie aplicate diverse tehnici de non-ejaculare sau retenţie de spermă pentru a accede la extaz. Se pune problema adoptării unei atitudini interne în sensul unui recurs la integralitate. Cu alte cuvinte, omul este chemat nu doar să-şi asume condiţia sa ontologică bipolară: spirit şi materie, dar să o şi manifeste cu armonie. Dacă în timpul actului amoros nu se accede la structurile vitale şi spirituale în aceeaşi măsură, nu există şansa unei experienţe extatice.
În acest punct intervine magia sexuală, opera alchimică de transformare a spermei în energie creativă care să traverseze coloana vertebrală pentru a umple aura cu focul divin şi pentru a începe un act de creaţie. Această energie creativă face ca structurile astrale, denumite de alchimişti Corpuri Solare, să se regenereze şi să se reactiveze.
Îndrăgostiţii sunt atraşi unul de celălalt tot prin magie sexuală, tradusă la nivel fizic prin magnetism sexual. La nivelul plexului, prin Anahatha Chakra, energia ascensionată se dezvoltă, se amplifică, stimulată de atingerile celor doi îndrăgostiţi. În acelaşi timp, fluxul continuu de energie în mişcare face ca şi energia vitală să se amplifice. Ceea ce e uimitor e că, pe măsură ce energia bazală creşte şi excitaţia se amplifică, structurile superioare se expansionează la rândul lor: sufletul se umple şi spiritul se deschide spre energia divină care începe să “umple” pe cei doi îndrăgostiţi. Aceste senzaţii sunt precum o hrană pentru trup şi suflet. Se resimte clar o senzaţie de hrănire şi umplere.
Bucuria extatică a bărbatului, în ideea orientală, ţine de “ştiinţa” lui de a menţine constantă excitaţia, spiritul sexualităţii fizice, dar şi de a susţine spiritualitatea cea mai pură, ca şi când actul sexual ar fi o adevărată ceremonie mistică de adoraţie a Femeii. El se uneşte cu femeia într-un dans al bucuriei şi încântării, dans ce poate dura ore în şir, dăruindu-se femeii şi bucurându-se de ceea ce ea îi oferă. Prin recursul la sacralitate, bărbatul obţine un important dar, poate cel mai râvnit.
Fuziunea amoroasă este o cheie magică prin care se menţine corpul sănătos şi se prelungeşte viaţa: acest magnetism constant este o sursă de sănătate. Şi aceasta nu doar pentru că hormonii sexuali generează viaţa, ci pentru că schimbul afectiv, erotic dintre bărbat şi femeie, senzaţiile mereu noi şi autentice din timpul actului amoros fac viaţa mai frumoasă şi mai savuroasă.
Din amestecul inteligent dintre dorinţa sexuală şi entuziasmul spiritual se naşte aspiraţia spre sexualitatea magică. Pentru aceasta este nevoie urgentă de a se ieşi din curentul sumbru al uniunilor fizice comune şi vulgare şi a se intra în sfera luminoasă a regăsirii unuia prin celălalt. Magia sexuală transfigurează fiinţa şi uneşte trupul cu sufletul. Nu sunt capabile de magie sexuală decât fiinţele care au ales să lupte cu dualismul şi cu viziunea comună asupra existenţei, dotate cu lumină interioară, absolut eliberate de prejudecăţi, ipocrizie, criticism, negativism. Dar cheia, şi pentru această poartă, nu este raţiunea, ci dragostea.
Anticii recunoscuseră deja o participare activă specială a femeii în acuplare; chiar Aristotel a vorbit de un mod al ei de a aspira fluidul seminal. Respingând din start ideea vulgară, ar fi de amintit un citat despre un personaj feminin: Ca şi cum tot corpul femeii ar fi dobândit calitatea unei “guri care suge[1], fiind vorba de ceva care nu se realizează doar în plan subtil, ca gest care exprimă cel mai bine esenţa feminină. Această teorie astăzi este recunoscută de mulţi ca fiind exactă în latura ei fiziologică: se admite existenţa unor contracţii ritmice ale vaginului şi ale uterului ca într-o operaţie de aspirare sau sugere, existenţa unui automatism spasmodic cu o mişcare de contracţie specială, bazată pe unde tonice, speciale cu ritm lent, sub forma unei absorbţii prin aspirare. Un asemenea comportament somatic e confirmat numai la un înalt grad de sexuare a femeii, chiar dacă anticii, nu fără motiv, îl considerau drept un fenomen general. E de înţeles că, de-a lungul istoriei, s-a produs o atrofie fiziologică a ceea ce, la femeie, putea corespunde cu o sexuare completă sau cu o aproximare maximă de “femeie absolută”. Astfel, în Orientul antic a putut fi valabilă afirmaţia că “senzualitatea femeii e de opt ori mai mare decât cea a bărbatului”.
Asimilarea prin aspirare, pe acest plan de reflexe fizică, are apoi o expresie liminală într-un fapt rămas încă obscur din punct de vedere fiziologic: mirosul de spermă pe care uneori îl emană femeia din zone ale corpului depărtate de organele genitale la scurt timp după acuplare, cu persistenţă care, se pare, nu de “calităţile” femeii depind.
În zilele de azi fenomenul este ignorat, tocmai pentru că extrem de puţine femei manifestă acest automatism sexual. Totuşi, acolo unde el se manifestă, devine preocupant pentru cuplu în ce măsură aceste energii ajută sau, dimpotrivă, pun probleme de dinamică sexuală şi armonizare erotică. Există premisa de bun simţ că orice creaţie iniţială are o finalitate spirituală. Se pare că în vechile tradiţii aceste particularităţi feminine erau binecunoscute.
Rămâne a se presupune deocamdată că, din punctul de vedere al semnificaţiei ezoterice, aceste date înscrise în zestrea iniţială a femeii conduc spre un anume activism sexual al femeii, negat însă de-a lungul istoriei şi aruncat în derizoriu, alături de celelalte valori spirituale şi iniţiatice ale sexualităţii.


[1] D'Annunzio - Il Fuocco
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...